Cât de liberă este presa în Europa. Raport CPJ: „UE a eșuat în fața provocărilor”

Deși multe dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE) ocupă poziții de top în clasamentele internaționale privind libertatea presei, există provocări semnificative care subminează această libertate și apar noi amenințări, se spune în raportul realizat de Committee to Protect Journalists (CPJ), care se prezintă pe site-ul propriu ca fiind o organizație independentă și nonprofit, ce promovează libertatea presei în lume.

Conform sursei citate, legi care penalizează defăimarea și blasfemia sunt încă în vigoare în câteva state membre, având un efect de intimidare asupra jurnaliștilor; supravegherea la scară largă amenință confidențialitatea surselor ziariștilor; accesul la informații rămâne limitat; măsurile de combatere a terorismului au determinat implementarea unei legislații și a unor practici care limitează drepturile jurnaliștilor și se răsfrânge asupra capacității lor de a-și exercita profesia.

Deși cazurile de violență sunt mai puțin frecvente, jurnaliștii au fost vizați de organizații criminale în Italia și Bulgaria, intimidați de către polițiști în Spania și uciși de organizații religioase extremiste în Franța.

„Eșecul Uniunii Europene de a face față acestor provocări nu numai că afectează jurnaliștii în interiorul statelor membre, ci subminează capacitatea UE de a apăra libertatea presei în afara granițelor sale, oferindu-le statelor autoritare alibiuri convenabile pentru propriile lor politici represive”, se spune în raportul CPJ.

„Cum poate Uniunea Europeană să spere că va convinge alte guverne, precum cele din Turcia și China, să își îmbunătățească rezultatele privind libertatea presei, când ea însăși se află în culpă?”, a declarat Philippe Hensmans, directorul Amnesty International Belgium, citat în raportul CPJ.

Jurnaliști și apărători ai libertății presei care au fost intervievați pentru acest raport al CPJ au susținut că prioritatea Uniunii Europene ar trebuie să fie asigurarea că statele membre respectă Carta drepturilor fundamentale, care stabilește valorile și standardele la care politicile UE trebuie să adere. Acest raport reflectă totodată îngrijorările lor și reliefează cazurile care confirmă că, necerându-le statelor membre să fie responsabile, Uniunea Europeană nu apără ferm și consecvent libertatea presei, se spune în același raport.

Angajamentul Uniunii Europene față de principiile care au stat la baza sa este amenințat în momentul în care unele state membre nu țin cont de propriile lor responsabilități democratice. În acest sens, raportul face referire la Ungaria, în care, sub conducerea premierului Viktor Orbán, presa de stat a devenit o portavoce a Guvernului maghiar, publicitatea de la stat a fost folosită ca modalitate pentru recompensarea prietenilor Executivului și ca pedeapsă pentru disidenți, iar jurnaliștii independenți au fost marginalizați, fiind introduse totodată limitări privind libertatea de informare, fapt care a făcut să fie dificil pentru ziariști să investigheze cazurile de corupție.

Deși provocarea lui Viktor Orbán a fost privită ca un atac direct asupra jurnaliștilor și a valorilor fundamentale ale Uniunii Europene, ea nu a fost contracarată prin acțiuni ferme, precizează CPJ. Cu excepția unor proceduri limitate privind încălcarea drepturilor și a rezoluțiilor Parlamentului European, Uniunea Europeană a întârziat să ia măsuri în acest caz. Sub presiunea statelor membre determinate să își păstreze suveranitatea, Uniunea Europeană nu a activat mecanismele sale privind protejarea statului de drept, care presupune sancționarea statelor care neagă angajamentele asumate și care ar fi putut preveni situația din Ungaria, se spune în raport.

Cele mai importante instituții ale Uniunii Europene – Comisia Europeană, Consiliul, Parlamentul European și Curtea de Justiție – au părut slab dotate pentru a putea face față încălcărilor libertății presei. Acestea nu pot să anuleze legile naționale privind defăimarea sau să protejeze sursele jurnaliștilor. În schimb, se lasă în responsabilitatea statelor membre și a altor instituții europene interguvernamentale, precum Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luarea de măsuri pentru apărarea libertății presei.

Totuși, puterea UE de a emite directive privind, de exemplu, serviciul public de televiziune și radio, agenda digitală, secretele comerciale sau deciziile cadru privind rasismul și xenofobia, au un impact direct asupra jurnaliștilor, determinând condițiile sub care aceștia își desfășoară activitatea. La fel se întâmplă cu rolul său în coordonarea statelor membre în privința măsurilor de combatere a terorismului și finanțarea programelor de cercetare și a instituțiilor academice.

Astfel, jurnaliștii trebuie să fie permanent în alertă privind inițiativele UE, cum este și directiva cu privire la secretul comercial, care influențează aspectele pe care ziariștii le pot dezvălui despre corporații.

Pe de altă parte, potrivit aceluiași raport, în ciuda faptului că produc o cantitate imensă de informații și mențin un mecanism impresionant de comunicare, instituțiile UE nu sunt modele de transparență.

Deși este un organism „mai puțin închis ca în urmă cu 20 de ani”, după cum a afirmat directorul Ethical Journalism Network, Aidan White, citat de CPJ, accesul la documente cheie și la reuniuni importante care ar putea permite jurnaliștilor să își îndeplinească rolul de „câini de pază” ai democrației este limitat în mod nejustificat. „Când soliciți acces la informații sau la documente care ar putea contrazice punctul de vedere oficial, ușile se închid și purtătorii de cuvânt nu te ajută cu adevărat”, susține, în același raport, jurnalistul Jean-Pierre Stroobants, corespondent al publicației franceze Le Monde.

Protejarea și susținerea avertizorilor de integritate din Uniunea Europeană sunt, de asemenea, considerate la un nivel scăzut, potrivit aceluiași raport. Doar două din cele nouă instituții ale UE au implementat regulile interne cerute de statutul avertizorilor, care lansează alerte în diferite chestiuni, iar lipsa de unitate în statele membre privind acest domeniu complică și mai mult eforturile UE în această zonă.

Totuși, când vine vorba despre negocierile cu potențialele state membre, UE pare să fi făcut din libertatea presei o cerință importantă, se spune în același raport, făcându-se trimitere la Turcia. Pentru jurnaliștii forțați să muncească într-un climat represiv, precum cele din Turcia și Serbia, poate oferi un sprijin vital influența Uniunii Europene, care poate solicita modificări substanțiale în legislația sau în codul penal al unei țări candidate.

Pe de altă parte, CPJ face în raportul său și o serie de recomandări pentru îmbunătățirea situației actuale. Printre acestea se numără faptul că Uniunea Europeană trebuie să își demonstreze angajamentul față de libertatea presei, folosind capacitatea de care dispune, inclusiv suspendarea dreptului de vot al unei țări membre atunci când aceasta încalcă prevederile Cartei drepturilor fundamentale.

De asemenea, potrivit raportului, Uniunea Europeană se poate asigura că atât un stat membru, cât și o țară candidată la UE nu își neagă propriile responsabilități, între acestea numărându-se asigurarea accesului la informații și existența unei prese libere și robuste.

Totodată, prin îmbunătățirea accesului la documente și informații în toate instituțiile și statele membre, UE își poate demonstra angajamentul în privința deschiderii și transparenței. De asemenea, susținând utilizarea tehnicilor de criptare puternice, UE va permite o protecție mai bună a jurnaliștilor și a surselor lor, se spune în același raport.

La rândul lor, statele membre ale Uniunii Europene își pot demonstra angajamentul față de principiile fondatoare ale UE prin eliminarea legilor care incriminează defăimarea, calomnia și blasfemia, asigurându-se totodată că legislația privind discursul motivat de ură și privind lupta înpotriva extremismului nu sunt folosite pentru a restricționa relatările critice ale jurnaliștilor.

În raport se mai menționează că libertatea presei este un factor cheie pentru țările care doresc aderarea la Uniunea Europeană. Raportul face trimitere în acest sens la cinci țări – Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia – și la alte două state potențial candidate – Bosnia și Herțegovina și Kosovo.

Raportul face scurte trimiteri și la România. Astfel, se precizează că incriminarea defăimării a fost eliminată din legislația din Cipru, Estonia, Irlanda, România și Marea Britanie, potrivit unui raport din 2014 al International Press Institute.

De asemenea, raportul face referire la informațiile Transparency International, potrivit cărora doar Luxemburg, România, Slovenia și Marea Britanie au o legislație pentru protejarea avertizorilor de integritate care este considerată avansată.

Raportul Committee to Protect Journalists a fost publicat pe 29 septembrie, pe site-ul organizației, fiind scris de Jean-Paul Marthoz, corespondent al CPJ pe lângă Uniunea Europeană. Marthoz este un jurnalist belgian și un activist privind libertatea presei și drepturile omului.